Zaresc de-acum Bucegii frumosi ca o iubita
Care-si inalta mandra fruntea impodobita.
Priviti cum se ridica al muntilor lant mare
Ce-mi umple bietul suflet de-atata ‘nduiosare
Placeri de odinioara voi nu veti mai putea
Sa-mi mai atrageti pasii prin locurile trecute,
De-acuma si Parisul imi pare fara rost
Pe langa maretia din micul adapost.
Coliba ‘ncantatoare, eu te revad gratioasa
Cu muntii tai inalti, priveliste frumoasa.
Acolo Butmaloiu strengarii-si potoleste
Si dulcea Aurica pe cei ce vin serveste
Cu-atata indemanare de nu se poate spune,
Acolo sus pe varfuri coliba-i o minune
Si ochi-mi fermecat au strans cu lacomie
Flori, cer, soare si stele din dulcea Romanie.
Copii ce-aceste minuni acuma stapaniti
Voiosi in acest loc mereu sa reveniti.
S’atunci cand oboseala e aproape sa va’nvinga
Porniti tot inainte si sa nu disperati
Ca’n splendidul adapost “Casa Pestera” odihna voi aflati.
Ioseph Fantin, industrias din Paris
Traducere de Noreta Stratulativ
Nota: Dl. Ioseph Fantin, industrias din Paris, venind cu afaceri in Romania in Septembrie 1925, a voit sa cunoasca si Carpatii, fiind un entuziast al muntilor. A vizitat deci Bucegii, petrecand 4 nopti la “Casa Pestera” (16-20 septembrie 1925), unde a fost mai mult decat multumit de gazduire. Ca urmare a multumirei sale, intors la Paris a trimis asociatiei (Turing-Clubul Romaniei) alaturata oda, cu rugamintea de a fi publicata, de va fi posibil.
“Spicuiri din registrul anului 1925” (Casa Pestera)
Fragment preluat din “Al doilea anuar al Bucegilor”, aparut sub egida Turing-Clubului Romaniei, Sectia Alpina a Bucegilor – 1927