Istoria oualor rosii

Din timpurile cele mai departate toate popoarele lumii si mai cu seama ale Asiei si Europei, celebrau sarbatoarea anului nou la echinoctiul primaverii, epoca in care astazi se serbeaza Pastele. In acea zi, in loc sa-si trimeata unii altora bomboane, zaharicale si altele, cum se ofera astazi, oamenii isi trimiteau ca simbol de fecunditate si afectiune reciproca oua vopsite in diferite culori si mai ales rosii. Mai tarziu insa sarbatoarea anului nou mutandu-se la solstitiul iernii, epoca in care gainile nu oua aproape deloc, oamenii au gasit ca semn de afectiune reciproca alte obiecte de oferit, ouale ramanand a se distribui tot la vechea lor epoca, in care astazi cade sarbatoarea Pastilor.

Persii si alte popoare din Asia, celebreaza sarbatoarea anului nou la solstitiul solar si intre alte daruri isi trimit si oua in diferite culori. Acest obicei care a fost trecut crestinilor de pagani sau evrei, se intrebuinteaza foarte mult in Italia si Franta. Femeile evreice, la sarbatoarea Pastilor lor, puneau pe o masa oua tari, ca simbol al pasarii mitologice Ziz.

Este un vechi obicei, atat in Biserica Orientala cat si in cea Occidentala ca, in ziua de Pasti crestinii sa-si dea unii altora oua rosii. Lucrul acesta s-a pastrat in Biserica noastra pana in ziua de astazi si va fi pana va exista lumea. Intrebuintarea oualor de Pasti, este in general la toate popoarele crestine, si pare a fi o traditie simbolica a Bisericii Primare. Ouale rosii sunt numai pentru Pasti, nu poate fi si nu poate avea farmec Pastile fara oua rosii; ele din cea mai departata vechime au fost semnul serbarii Pastelui. Romanul are o vorba care zice: “Toate la vremea lor si oua rosii la Pasti”.

Obiceiul de a da oua rosii unii altora la Pasti este foarte vechi, si este de origine pagana. Scriitorul Lucian, autorul operei “Dialogul mortilor”, ne spune, ca vechile religii pagane aveau un alt cult pentru practicarea oualor rosii. Popoarele care se inchinau zeilor, le ofereau oua, ca semn de supunere si de iubire sincera; asemenea catre prietenii si binefacatorii lor, la anul nou si la serbarea zilelor lor de nastere. Iudeii din Asia si astazi aduc celor mai mari oua, in dar, in semn de onoare si ascultare.

Inainte de crestinism ouale erau la popoarele pagane obiect de cult religios al sarbatorilor de primavara.

Oul este simbolul lumii, deoarece dupa vechile mituri Brahmane si Egiptene, lumea s-a dezvoltat dintr-un ou, si deoarece din materia inchisa in ou a rasarit o noua viata, este si un simbol al primaverii, care provoaca la o noua viata natura amortita de gerul iernii. Oul se zice ca reprezinta pe Creatorul lumii, care produce si contine in sine totul.

Nu numai la popoarele cele mai vechi pagane, dar si la popoarele despre care ne vorbeste Biblia, se zice ca pe cand pamantul era nevazut si nedesavarsit inca, cand totul era ascuns in intuneric, Spiritul lui Dumnezeu plutea pe deasupra apei, iar acest Spirit era simbolizat printr-o pasare.

Crestinii cei dintai au primit obiceiul dela popoarele pagane care-si inchipuiau ca oul este natura redesteptata din somnul iernii, dar foloseau ouale vopsite ca podoaba in Biserica la ziua Invierii lui Iisus, ca semn al desteptarii omenirii din somnul paganismului. Astfel serbarea de primavara a zeitei Ostaria cu mesele incarcate s-a continuat in oul, iepurele si pastile de Pasti. Zeitei luminii si a primaverii i-a dedicat oul, simbolul creatiunii si al productiunii soarelui; iar iepurele iute de picior i-a atribuit credinta poporului aducerea oului.

Romanii tineau in Aprilie sarbatoarea oului, in onoarea lui Castor si Polux, clociti din doua oua de lebada numita “Leda”.

Ouale au jucat un rol important in istoria veche a omenirii. Dupa Indieni, cea mai inalta fiinta s-a nascut din ou; el a crapat in doua, din partea de deasupra s-a facut cerul, din cea de dedesupt pamantul, iar din continutul oului s-a format omul. Cei mai multi filosofi in vechime, socoteau oul ca simbolul lumii si al celor patru elemente. Ei ziceau, ca coaja reprezinta pamantul, albusul este apa, galbenusul inchipuia focul, iar aerul se gasea sub coaja.

Egiptenii infatisau pe Dumnezeul creator in forma unui batran, imbracat intr-o haina verde si tinanad in gura un ou, simbolul intregii lumi.

Scriitorul roman Pliniu, ne spune despre o datina veche, ca oamenii fiind incredintati, ca oul este simbolul lumei si este o materie misterioasa si sfanta, credeau ca magii se serveau de el in scamatoriile ce le faceau; si pentru ca sa scape de farmecele lor , dupa ce mancau oul, sfarmau coaja.

Grecii si Romanii se serveau intotdeauna de oua in jertfele ce le aduceau zeilor, care erau purtate cu pompa mare in sarbatorile zeitei Ceres a bucatelor; o multime de oameni socoteau vinovat pe cel ce manca un ou fiert.

Oul ca simbol inseamna nasterea din moarte, o noua viata in viitorul misterios; asadar se intelegea prea bine, cum la crestini a devenit oul simbolul invierii si de ce se da unuia altuia ou la Pasti.

Intrebuintarea oualor la Pasti a dat ocaziune la diferite explicari.

Unii cred ca dupa un post de sapte saptamani cat tine postul Pastelui, in care ouale sunt oprite, crestinii au cautat a se intari cu mancaruri foarte hranitoare, mai cu seama prin oua; si de aci a venit obiceiul de a-si da unii altora oua.

In Biserica rasariteana, oul Pastilor era considerat ca un simbol al invierii si al creatiunii celei noi; caci dupa cum din interiorul oului se dezvolta viata si iese din el puiul, tot astfel a iesit din mormant Mantuitorul Iisus Christos cel ce a inviat.

Crestinii ciocnind ouale la Pasti, zic cuvintele: “Christos a inviat!”; prin aceasta voiesc sa arate ca corpul nostrum, desi se va strica ca oul, insa, precum a inviat Iisus, tot asa va invia si corpul nostru din sanul pamantului, cu totul nou ca din ou.

Obiceiul de a vopsi ouale de Pasti in diferite culori, mai ales rosie, este de asemenea foarte vechi, nu se stie insa originea si sensul acestui obicei. Unii zic ca este simbolul invierii corpului si de aceea se vopseste rosu, pentru ca si corpul omului in momentul nasterii este un fel de carne rosie. Altii zic, ca culoarea rosie  a oului exprima viata cea noua a naturii intinerita in primavara cand cade si sarbatoarea Pastilor.

Ouale rosii zic Sfintii parinti ai Bisericii ca insemneaza globul pamantului stropit cu sangele lui Iisus. Ouale rosii au fost foarte mult intrebuintate de primii crestini. Imparatii si nobilii crestini isi trimiteau unii altora oua rosii aurite cu inscriptia “Christos a inviat” – “Adevarat a inviat”.

Ouale rosii au fost introduse in ceremonia Pastilor de preoti si clerul superior dela inceputul crestinismului, pentru a da Pastilor crestinesti un simbol particular si solemn.

Relativ la culoarea rosie a oualor, Romanii vechi priveau ouale rosii ca simbol al norocirii; ei colorau ouale rosii, si pe langa alte daruri ce-si faceau la sarbatorirea lui Ianus, intrebuintau aceste oua. Ouale mai figurau la Roma si la niste ceremonii religioase, precum era a expiatiunilor. Unii vad in culoarea rosi a oului o amintire a oului rosu pe care l-a ouat dupa marturia lui Aelius Lampidius o gaina a parintilor Imparatului Alexandru Sever in ziua nasterii lui; in urma dupa ce el ajunse imparat, se privi oul rosu ca simbol al norocirei, intrebuintandu-se ca dar la diferite ocaziuni.

Dupa izvoarele Bisericii, se zice ca dupa ce s-a inaltat la cer Mantuitorul Iisus, Sf. Maria Magdalena, care Magdalena nu este un nume, ci numai ca era din Magdal; – mergand la Roma ca sa predice Evanghelia, a ramas inaintea imparatului Tiberiu, aducandu-i ca dar un vas cu oua rosii, semnul crimei ce savarsise Evreii, omorand pe Mantuitorul Iisus, zicand: “Christos a inviat”, si in acest mod a inceput predicarea sa inaintea imparatului. Sa vedem acum ce a indemnat pe Maria Magdalena ca sa duca oua rosii imparatului Tiberiu?, si ce insemnatate are acest dar facut de Maria?

La Persi, Egipteni, Gali si la primele popoare ale Italiei, oul era emblema universului si opera Divinitatii supreme.

Oul ca simbol insemneaza renasterea din moarte, viata noua in viitorul misterios. Este dar usor de inteles cum a ajuns oul in epoca crestinismului simbolul invierii si deci si astazi la Pasti se da din mana in mana.

Crestinii din vechime nu foloseau la Pasti numai oua vopsite cu o culoare, ei zugraveau in coaja oualelor diferite litere si faceau pe ele diferite figuri.

La inceput aceste desenuri aveau un caracter pur religios, ca: initialele numelui Mantuitorului Iisus Christos, invierea Lui, fecioara Maria, ingeri, cruci, clopote si altele.

Ouale rosii stabilesc un fel de egalitate, de infratire intre toate clasele sociale, intre domni si tarani, intre nobili sir obi, intre puternici si slabi.

Ziua Pastilor, este adevarat, infatiseaza in mic acea epoca din viata lumei noi, cand familia omeneasca nu va mai fi sfasiata si impartita in privilegii, apasari  si nedreptati, ci va trai in pace, in armonie si adevarata iubire.

La noi, mai ales in partea de munte, este obiceiul de a se incondeia ouale in chip foarte astistic, cu fel de fel de figuri si culori, si cari sunt pastrate ca podoaba ani de zile.

Obiceiul cel mai frumos si popular la Pasti este ciocnirea cu oua rosii, fapt care este privit ca un simbol crestin, cu toate ca isi trage originea din timpurile pagane.

Datina oualor rosii la Pasti este foarte importanta, pentru ca ea dateaza din acele timpuri al caror istoric este invelit cu un intuneric mitic.

Fenicienii au fost cel dintai popor care au adorat Divinitatea in forma de ou; prin urmare si originea neamului omenesc au explicat-o ei din ou, dupa cum ne-o infatiseaza o icoana indiana, ce se pastreaza la Londra.

La Persi, crearea omului cade pe timpul Pastilor noastre, in care timp se impart oua rosii aurite, cari se platesc foarte scump.

Romanii vechi si-au insusit aceasta datina dela Evrei, si lucrul acesta ni-l dovedeste proverbul: “ab ovo ad malem”, adica, de cum te-ai nascut esti ursit numai pentru rele.

La toate popoarele din Asia, afara de Evrei, oul este simbolul nasterii si al vietii. Se spune ca in timpul cand Jidovii cereau pe Iisus la Pilat ca sa-l rastigneasca, zicand: “sangele lui asupra noastra si asupra fiilor nostri”, atunci indata s-au prefacut in rosu toate lucrurile de prin casele jidovilor. Asadar si ouale se rosesc la Pasti spre aducere aminte a acestor intamplari.

Ouale rosii au facut si fac intotdeauna asupra imaginatiei omenesti o impresie misterioasa.

In taina oului se afla viata cea noua, el serveste de simbol al invierii Mantuitorului Iisus, culoarea rosie insemneaza sangele.

Crestinii pot privi oul rosu ca aducere aminte de sangele de pe cruce al Mantuitorului Iisus, care pentru El deveni conditiune a unei vieti noi de sfintenie si dreptate.

Oul rosu poate ajunge in lumea noua un semn de impacare intre oameni; oul rosu va fi ramura de maslin a lumii viitoare.

Evreii aduceau la masa oua rosii in timpul Pastelui pentru ca: “in tot momentul sa te gandesti la moarte”, pentru cei ce petreceu bine.

Cu ce duiosie, cu ce caldura si credinta, crestinii cei vechi isi dadeau unii altora oua rosii la Pasti in aducere aminte a mortii si a invierii Mantuitorului Iisus.

De aproape doua mii de ani, crestinii intrebuinteaza la Pasti oua rosii, si acest obicei este peste tot si va tine cat va fi lumea.

Cultul oualor de Pasti este dezvoltat mai ales in Orient si este cunoscut si la popoarele din Apus.

Aceasta icoana reprezinta crearea lumii, avand inaintea Creatorului un ou spart, in care se vad fiinite existente si din cojile acestui ou iese si omul creat.

Obiceiul oualor rosii la Pasti este de origine foarte veche pagana.

La Persi este obiceiul ca la sarbatoarea primaverii “Nasturz”, oamenii sa-si dea unii altora oua colorate, aurite sau pictate; aceasta sarbatoare cade cand se incepe primavara, care este anul nou, ca amintire ca din el s-a nascut cel dintai al creatiei. In Japonia ouale de strut sunt vopsite cu figuri deosebite si au o valoare mare. La popoarele de pe tarmul de miazanoapte al Africii, ouale sunt tinute ca sfinte, se impodobesc cu ele bisericile si casele si se scriu pe ele versuri din cartea lor sfanta “Coranul” lui Mahomed.

Altii zic ca Iudeii si paganii priveau ouale ca simbol al creatiei si invierii, de aceea si ouale intrebuintate la Pasti de catre crestini, reprezinta invierea si creatia cea noua a neamului omenesc prin Iisus cel inviat din morti. Caci precum din ou capata viata o fiinta care mai inainte era lipsita de viata, asa se vor scula in viitor din mormant la viata vesnica cei rapausati. Si asa ne serveste oul pascal de simbol vazut al invierii mortilor, ce ne-o garanteaza invierea lui Iisus, invingatorul mortii si al iadului.

In orice caz insa culoarea exprima o veselie si fiindca oul in sine este un simbol al renasterii si al sperantei, de aceea gasim ca ouale rosii sunt un obicei foarte frumos si un simbol nimerit al veseliei de care sunt patrunse inimile crestinilor pentru Iisus.

La noi Romanii nu este obiceiul de a da in timpul anului oua de pomana, decat numai la Pasti. In cursul anului sunt vreo doisprezece mosi, adica zile cand se dau de pomana pentru sufletul mortilor tot felul de fructe si alte mancaruri, dar oua nu se dau decat numai la Pasti si pana la Inaltare si numai oua rosii.

In privinta acestei dari de pomana de oua, poporul crede ca de Pasti toate sufletele mortilor vin pe acasa unde au trait, si deci se da de pomana pentru ca sufletele sa se foloseasca de partea spirituala a lucrurilor date de pomana.

Mai este o alta credinta, ca este o datorie a aduce jertfe pentru sufletele mortilor, din toate lucrurile inainte de a manca noi. Asadar ouale fiind parga primaverii si inainte de a manca din ele trebuie sa aducem jertfe.

Articol semnat Em. Elefterescu si publicat in ziarul “Stiintelor si al Calatoriilor”, anul XXXIV, no.17, miercuri 23 Aprilie 1930